Mulți grădinari intră în panică atunci când văd că usturoiul începe să se îngălbenească încă din luna mai. Frunzele pot pierd culoarea, vârfurile se usucă, iar plantele par că se opresc din creștere exact când ar trebui să se dezvolte puternic.
Problema apare frecvent atât la usturoiul de toamnă, cât și la cel de primăvară. Iar cauzele pot fi foarte diferite; de la frig și greșeli de plantare până la lipsa nutrienților, excesul de apă sau boli periculoase.
Important este că frunzele usturoiului reacționează foarte repede la orice problemă. Practic, ele devin primul semnal că planta suferă.
Frigul din primăvară poate afecta grav cultura
Primăverile din România sunt tot mai imprevizibile. Zile foarte calde urmate brusc de nopți cu temperaturi apropiate de îngheț afectează puternic usturoiul.
Dacă frunzele și-au pierdut elastic și s-au îngălbenit imediat după o perioadă de timp, cauza poate fi degerarea parțială a țesuturilor.
În multe cazuri, plantele revin singure dacă rădăcina nu a fost afectată puternic. Mulți grădinari folosesc produse anti-stres pentru stimularea recuperării și protejează ulterior culturile cu agrotextil sau mulci din paie în perioadele cu risc de îngheț.
Greșelile de plantare afectează cultura încă din primele luni
Foarte multe probleme apar încă din momentul plantării.
La usturoiul de toamnă, plantarea prea devreme este una dintre cele mai frecvente greșeli. Dacă toamna rămâne caldă, cățeii încep să vegeteze înainte de iarnă și pot îngheța în perioadele fără zăpadă. Primăvara, plantele ies slăbite și îngălbenite.
Specialiști recomandă ca usturoiul de toamnă să fie plantat aproximativ cu 3-4 săptămâni înainte de înghețarea solului.
Contează enorm și adâncimea.
Pentru usturoiul de toamnă, adâncimea recomandată este de aproximativ 7-12 centimetri, în funcție de mărime cățeilor și de tipul solului. La usturoiul de primăvară se folosesc în general 5-7 centimetri.
Plantarea prea superficială expune cultura la îngheț. Plantarea prea adâncă încetinește dezvoltarea și slăbește planta deoarece rădăcinile funcționează greu în sol rece și compact.
Aciditatea solului poate bloca hrănirea plantei
Usturoiul preferă soluțiile apropiate de pH neutru. În terenurile prea acide, plantele nu mai absorb corect elemente nutritive și încep să îngălbenească devreme.
Mulți grădinari ignoră complet acest aspect și fertilizează inutil fără să rezolve problema reală.
Pentru corectarea acidității se folosesc frecvent dolomita, cenușa, creta sau amendamentele cu var aplicate conform analizei solului.
Udarea greșită afectează rapid frunzele
Usturoiul nu suportă nici secetă puternică, nici excesul de apă.
Dacă pământul se usucă prea mult, vârfurile frunzelor încep să se îngălbenească și să se usuce, de regulă de la frunzele inferioare.
La polul opus, excesul de apă provoacă pierderea fermității și îngălbenirea întregii plante. În perioadele ploioase, rădăcinile pot începe să putrezească foarte repede.
Mulți specialiști recomandă udări moderate; aproximativ 5 litri de apă pe metrul pătrat o dată pe săptămână, adaptat evident după vreme și tipul solului. După udare, terenul trebuie afânat pentru a evita compactarea.
Dacă ploile persistă, mulți fac șanțuri mici pentru scurgerea apei și afânează terenul cât mai des pentru aerisire.
Udările se opresc de regulă cu aproximativ o lună înainte de recoltare pentru ca bulbii să se matureze și să se păstreze mai bine.
Lipsa nutrienților se vede rapid pe frunze
Deficiențele de azot, potasiu sau magneziu produc și ele îngălbenirea frunzelor.
Plantele rămân mici, frunzele se răsucesc sau apar dungi și margini care par arse.
În astfel de situații, fertilizarea trebuie făcută atent și corelată cu simptomele reale. Excesul de îngrășăminte poate face mai mult rău decât bine.
Bolile și dăunătorii pot distruge rapid cultura
Dacă pe frunze apar pete, găuri, depuneri sau zone portocalii, problema poate fi mult mai serioasă.
Rugina produce pete și umflături galben-portocalii care ulterior se înnegresc. Putregaiul alb duce la îngălbenire și apariția unui puf albicios. Peronosporoza produce pete galbene și mucegai pe partea inferioară a frunzelor.
Există și boli virale precum mozaicul, unde apar dungi și pete galbene dispuse haotic pe frunze.
La dăunători, printre cele mai frecvente probleme apar musca cepei, tripsul, nematozii sau acarienii usturoiului.
Unele probleme pot fi controlate cu fungicide sau insecticide specifice, dar există și boli sau dăunători împotriva cărora plantele afectate trebuie eliminate complet.
Dacă usturoiul începe să se îngălbenească în mai, primul lucru important este să identifici cauza. Mulți stropeșc la întâmplare și agravează problema. Tratamentul diferă mult dacă vorbim despre frig, lipsă de nutrienți, exces de apă sau boală fungică.
Dacă problema a apărut după nopți reci sau îngheț târziu, cele mai eficiente sunt biostimulatorii anti-stres. Produse precum Epin Extra sau Zircon sunt folosite frecvent.
Se aplică prin stropire pe frunze, seara sau dimineața devreme. În general se folosesc în doze mici, conform etichetei, deoarece sunt concentrate. După 5-7 zile se poate repeta tratamentul dacă planta încă arată slăbită.
Dacă vârfurile frunzelor se usucă și planta pare subdezvoltată, problema este adesea lipsa azotului. În acest caz, mulți folosesc azotat de amoniu sau uree.
Azotatul de amoniu se poate administra prin udare sau împrăștiere ușoară între rânduri, urmată de udare. De regulă se folosesc aproximativ 15-20 g pe metrul pătrat. Nu trebuie exagerat deoarece excesul de azot produce frunze multe și bulb slab.
Pentru lipsa de magneziu, care apare prin îngălbenirea dintre nervuri, se folosește frecvent sulfatul de magneziu. Acesta poate fi aplicat foliar; aproximativ 10-15 g la 10 litri de apă.
Dacă problema vine de la excesul de apă, tratamentul principal nu este chimic. Trebuie oprită udarea, afânat terenul și făcute șanțuri de drenaj. Mulți pierd cultura pentru că încearcă să „salveze” plantele cu și mai multă apă.
În cazul bolilor fungice, tratamentele trebuie aplicate rapid.
Pentru rugină, peronosporoză sau pete fungice se folosesc frecvent fungicide pe bază de cupru sau substanțe sistemice.
Foarte utilizate sunt:
Champ 77 WG
Ridomil Gold
Score 250 EC
Se aplică prin stropire fină pe frunze, preferabil seara și niciodată pe caniculă. Tratamentul se repetă de obicei la 7-10 zile dacă vremea rămâne umedă.
Pentru agricultura mai naturală, mulți folosesc produse biologice pe bază de Trichoderma sau bacillus subtilis. Acestea ajută la limitarea ciupercilor și refacerea microbiologiei solului.
La dăunători precum tripsul sau musca cepei se folosesc insecticide precum:
Mospilan 20 SG
Laser 240 SC
Foarte important: tratamentele trebuie alternate. Dacă se folosește mereu aceeași substanță, dăunătorii dezvoltă rezistență.
Mulți grădinari fac și tratamente preventive simple:
cenușă între rânduri după ploi;
mulcire ușoară pentru stabilizarea umidității;
stropiri cu macerat de urzică sau coadă-calului;
rotația culturilor minimum 3-4 ani.
Și un detaliu ignorat des: usturoiul bolnav nu trebuie lăsat pe teren după recoltare. Resturile infectate păstrează sporii și dăunătorii pentru anul următor.
Prevenția face diferența
Mulți grădinari experimentați spun că la usturoi prevenția valorează mai mult decât tratamentele.
Respectarea rotației culturilor, dezinfectarea materialului de plantare și eliminarea resturilor vegetale reduce enorm riscul problemelor.
Un truc folosit frecvent este stratul subțire de nisip pus pe fundul șanțului înainte de plantare. Acesta reduce stagnarea apei și limitează apariția putregaiurilor și a ciupercilor.
Mulți tratează și cățeii înainte de plantare cu fungicide sau soluții speciale pentru reducerea riscului de infecții.
În multe cazuri, usturoiul nu se îngălbenește „din senin”. Planta caută de fapt să arate că ceva nu funcționează corect; fie în sol, fie în modul în care este îngrijită cultură.
